Clima / Solurile / Apele

Clima Parcul Naţional Munţii Măcinului se încadrează în climatul temperat-continental, cu influenţe de ariditate determinate de circulaţia maselor de aer din est.

Peisaj

Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din România, rezultat al orogenezei Hercinice. Peisajele caracteristice din Munţii Măcinului sunt asemănătoare cu cele forestiere din sudul Europei datorită prezenţei pădurilor submediteraneene şi balcanice, precum şi cu stepele euroasiatice, definite de vegetaţia saxicolă, răspândită în această zonă pe cea mai întinsă suprafaţă din Dobrogea şi România.

Relații și procese ecologice

Cu toate că pe teritoriul Parcului au fost efectuate studii floristice şi faunistice, multe relaţii ecologice sunt încă puţin cunoscute. Este nevoie de studii mai aprofundate privind succesiunea vegetaţiei pe stâncării, evoluţia vegetaţiei în diferitele stadii de fixare a carierelor, evoluţia vegetaţiei în pajişti, succesiunea vegetaţiei în pădurile exploatate, etc.

Habitate şi ecosisteme

În Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume! (Pădurea de fag dobrogeană).

Fauna

Fauna Munţilor Măcin, mai puţin studiată, se caracterizează printr-o mare diversitate şi o importanţă deosebită, datorită prezenţei unor specii rare şi protejate, prin reglementările internaţionale.

Geologie

Munţii Măcinului ocupă partea nord-vestică a Dobrogei de Nord, prezentându-se sub forma unor culmi paralele cu orientare NV -SE. Altitudinea acestor munţi se încadrează între 7 şi 467 m (Vf. Ţuţuiatu). Parcul Naţional Munţii Măcinului ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munţilor Măcin, cea mai veche formaţiune geologică din ţară, rest al cutărilor hercinico-kimerice.