Fauna

Fauna Munţilor Măcin, mai puţin studiată, se caracterizează printr-o mare diversitate şi o importanţă deosebită, datorită prezenţei unor specii rare şi protejate, prin reglementările internaţionale.

Studiile şi cercetările efectuate în decursul anilor au identifi­cat:

• insecte: 1436 specii;
• amfibieni: 7 specii;
• reptile: 11 specii;
• păsări: 181 specii;
• mamifere: 47 specii.

Din numărul total de specii de păsări întâlnite în PNMM 37 specii sunt strict protejate pe plan internaţional, acestea fiind menţionate Directiva Păsări şi în Convenţia de la Berna, motiv pentru care Munţii Măcinului au fost incluşi în "Lista zonelor importante pentru păsări din Europa". Dintre speciile rare şi protejate pe plan naţional sau mondi­al enumerăm: lepidopterele - Polia cherrug (endemism descris numai în această zonă), Chersotis laeta măcini şi Chersotis fibriola niculescui reptilele – ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera), balaurul dobrogean (Elaphe quatorlineata sauromates), şarpele lui Esculap (Elaphe longissima), vipera cu corn (Vipera ammodytes montadoni), păsările - şoimul dunărean (Falco cherrug), şorecarul mare (Buteo ruffinus), pietrarul (Oenanthe isabelina), exis­tent la limita vestică a arealului mondial, mierla de piatră (Monticola saxatilis), prigoria (Merops apiaster), piţigoiul de livadă (Parus lugubris) etc. La capitolul amfibieni, din studiile efectuate de INCDD prin Proiectul LIFE, rezultă că pe acest segment, de mare importanţă sunt următoarele:

Bufo bufo (broasca râioasă cenuşie) – reprezintă un relict glaciar în această zonă, şi deşi este relativ comună în zonele colinare şi montane din România, a fost semnalată doar în 4 puncte ale Dobrogei;
Rana dalmatina (broasca roşie de pădure) – este răspândită în Dobrogea numai într-o arie limitată din vecinătatea sud-estica a Munţilor Măcinului, fiind un relict care demonstrează vechimea pădurilor din zonă.
Dintre speciile de mamifere se pot enumera: cerbul carpatin (Cervus elaphus), prezent în Dobrogea numai în Munţii Măcinului, căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), vulpea (Vulpes vulpes), pisica sălbatică (Felis silvestris), râs (Lynx lynx) - semnalat în zona Hamcearca şi prezenţă incertă în areal, dihorul pătat (Vormela peregusna), jderul de piatră (Martes foina), etc. În ultimii ani a apărut şi s-a înmulţit exploziv şacalul (Canis aureus), principalul prădător al mamiferelor din parc.

Importanţa deosebită pentru ştiinţă şi pentru biodiversitatea Munţilor Măcin o reprezintă speciile rare şi pe cale de dispariţie din care enumerăm: broasca ţestoasă (Testudo graeca ibera) - monument al naturii, balaurul dobro­gean (Elaphe quatorlineata) cel mai mare şi mai rar şarpe din ţară, dihorul de stepă (Mustella eversmani), vipera cu corn (Vipera ammodytes montadoni), vul­turul pleşuv brun (Aegypus monachus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), dumbrăveanca (Coracias garrulus).

Zona Munţilor Măcinului, după INCDD, „reprezintă o verigă importantă pe căile de migraţie care urmează cursurile râurilor Prut şi Siret. Varietatea de ecosisteme terestre, forestiere sau stâncoase, combinate cu prezenţa unor sisteme acvatice din apropierea lanţurilor muntoase (Lacurile Jijila, Sărat, Slatina, etc.), oferă condiţii favorabile pentru pasajul şi iernarea unui număr mare de specii şi exemplare.”

inapoi