« Înapoi

Comunități Locale

Existenţa Parcului Naţional în vecinătatea comunităţilor poate reprezenta pentru acestea un surplus de importanţă şi motivaţie pentru noi idei de afaceri şi noi investitii locale.

Ca rol de promotor al valorilor traditionale şi culturale locale, Parcul constituie o oportunitate pentru promovarea zonei pe piaţa turistica naţionala şi internaţionala  şi atragerea de noi finanţări pentru zona.

Comunităţile locale sunt situate în zone limitrofe parcului, cea mai apropiată localitate de limita Parcului fiind localitatea Greci. Sapte localităţi işi au teritoriul administrativ in imediata vecinătate a PNMM şi anume Orașul Măcin, Comuna Jijila, Comuna Văcăreni, comuna Luncaviţa, Comuna Hamcearca, Comuna Cerna şi comuna Greci. Numărul total de locuitori în aceste localități este de 37 044 locuitori, dintr-un total de 256 492 locuitori ai Județului Tulcea.

Orașul Măcin e situat pe malul drept al Dunării Vechi, la altitudinea medie de 40 m, în partea de nord – vest a Dobrogei şi a județului Tulcea. Se învecinează cu Jijila la nord-est şi Greci la sud-est. Așezarea este documentată ca oraș din sec.al XVI-lea.

Comunitatea are în general români, dar şi turci, tatari, germani, ruși lipoveni care au conviețuit în armonie de-a lungul timpului, fiind de asemenea centru de instruire şi formare profesională, cu două școli generale, şcoli profesionale şi un liceu cu o tradiție de aproape de jumătate de veac.

Măcinul a avut un rol important în timpul a numeroase conflicte militare de-a lungul timpului. O data cu cucerirea Dobrogei de catre Imperiul Otoman orașul devine sediu al unei garnizoane otomane, centru de colectare şi tranzit al produselor destinate aprovizionării Constantinopolului. Datorită poziției geografico–strategică orașul și-a păstrat importanța militară şi economică şi după trecerea popoarelor migratoare şi ocuparea Dobrogei de otomani.

Structura religioasă a populaţiei include: ortodocşi, romano-catolici, greco-catolici, reformați, unitarieni, creștini de rit vechi, penticostali, adventişti, evanghelici, musulmani, atei.

Activitatea economică este orientată înspre domeniul agricol, cultivându-se în special cereale, porumb, floarea soarelui şi vița de vie. Zona are îndelungată tradiție legată de exploatarea granitului, exploatarea şi prelucrarea lemnului, meşteşuguri tradiționale (împletituri din papură, rachită), confecţii. În tabloul industrial al orașului se profilează în prezent industria ușoară(confecţii) şi industria alimentară.

Comuna Greci este cea mai apropiată localitate de limita parcului național, având o poziționare geografică deosebită între Creasta Pricopanului şi Creasta principală a Munţilor Măcin. Comuna se află la 72 de km de reședinta de județ, Municipiul Tulcea, şi la 25 de km de comuna Smârdan care face legătura peste Dunăre cu orașul Brăila.

Așezarea a fost întemeiată de către romani şi este menționată pentru prima data în harta statistică austriacă din 1790 cu numele de Greci. Pentru că majoritatea locuitorilor se ocupau cu grădinăritul, în actele de proprietate turcești(tapiuri) localitatea mai este denumita şi Saganlic(cepărie).

La locul numit Cozluk ar fi existat un sat turcesc ai cărui locuitori s-ar fi retras la Greci. În localitate au venit la sfarstitul sec. XIX coloniști italieni care se ocupau cu exploatarea pietrei din muntele Iacob. În 1812 sunt menționați şi mocani ardeleni din rândul cărora s-a evidențiat primul învățător din sat pe nume Ion Moroianu. Italienii dobrogeni mai păstrează unele tradiții ale țării de origine. O sărbătoare semnificativă, pe lângă Bobbo Natale, este Sf Lucia(solstițiul de iarnă).

Tot în Greci se găsesc renumiți pietrari în granit şi cei mai mulți localnici implicați în activitățile de extracție a granitului, prelucrarea granitului fiind o meserie transmisă din generație în generație, în această zonă funcționând în trecut multe cariere de extracție. Aproape toate casele au fundații de piatră prelucrate manual.

Specificul comunei este agro-industrial, terenul arabil de 4500 ha oferind posibilitatea întreținerii familiilor din recoltele anuale de cereale, porumb, floarea soarelui şi legume. În localitate funcţionează două fabrici de confecţii cu capital italian în care lucreaza circa 300 angajați în majoritate femei.

Comuna Cerna, cu satele Cerna, Traian, General Praporgescu, Mircea Vodă, e situată pe DN 22 D, în Depresiunea Cernei, la altitudinea medie de 55 m. În comuna Cerna se află cea mai mare comunitate de meglenoromâni din România. Satul Cerna a luat ființă pe locul unei vechi așezări de păstori fondată de meglenoromâni. La toți macedonenii familia este mai presus de tot și toate, este sfântă. Familia este unită și există o mare grijă din partea tuturor membrilor ce o compun pentru demnitatea ei, având o conduită morală bine stabilită, uneori chiar severă. Părinții au roluri bine stabilite în viața copiilor, motiv pentru care nu există sărbătoare sau eveniment important în care să nu se facă vizite la părinți, să nu se ceară binecuvântarea părinților și chiar să se ceară îndrumare în respectivele situații.

În Cerna s-a nascut poetul Panait Cerna, casa unde a trait şi muncit acesta fiind în prezent amenajată ca muzeu pentru vizitatori.

Comuna Hamcearca, cu satele Nifon şi Balabancea, este situata la 2 km de creasta principala a Munţilor Măcin, în depresiune Taiței, pe DJ 222A. Satul Nifon a luat fiinta în anul 1835 în urma distrugerii localității Taița de către Turci. Satul are interes arheologic prin două monumente romane descoperite pe teritoriul său, ruine ale templelor închinate zeiței Diana. Satul Balabancea este de asemenea situat în Depresiunea Taiţei, la sud-est de Varful Crapcea(343m). Un drum local de 10 km face legătura cu Cerna. Într-o necropolă, la Balabancea s-a descoperit ceramică românească din sec VII–IX. Comuna Hamcearca se învecinează cu Localitatea Horia, important centru cu tradiție pentru schimbul de produse între locuitorii din satele din jur.

Comuna Luncavița cuprinde doua localităţi : satul Luncaviţa şi satul Rachelu. Satul Luncaviţa e situat la 9 km de limita parcului, pe DN 22D şi drumul judetean 222A Luncavita- Horia. Cea mai veche atestare documentara este din 1573 intr-un registru turcesc figurand numele de Luncavita. La inceputul secolului XX asezarea apare consemnata a avea locuitori de religie ortodoxa majoritatea, în general fiind agricultori, grădinari şi pescari. Denumirea localitătii Rachelu are o legendă potrivit căreia numele vine de la o imparateasa pe care o chema Rachela şi care a lasat toata averea sa consătenilor. Locuitorii din Rachelu erau „grăniceri turci" avand ochii oblici, şi se ocupau cu plantarea tutunului, cresterea caprelor şi oilor. Multi locuitori au venit apoi din Basarabia, Moldova şi Rusia.

Comuna Vacareni e situată pe altitudinea medie de 20 m, la limita de nord a ultimelor ramificatii ale Munţilor. În partea de nord a satului se află Bălţile Dunării. În zonă se întalnesc multe culturi şi livezi, aşezarea fiind foarte veche, tipic românească.

Comuna Jijila cu satele Jijila şi Garvăn. Satul Jijila e aşezat la circa 30 m altitudine, în Depresiunea Jijila – un curs de apa cu obârşia în Dealul Îmbulzita. Casele sunt aliniate la drum, iar gospodăriile au curți de factură agropastorală. În Jijila se mai pastrează câteva din obiceiurile tradiționale – împletiturile din lână colorată cu coloranţi naturali. Industria e reprezentată prin ramura de confecţii, alimentație, dar în general locuitorii se îndeletnicesc cu agricultura. Industria miniera e de asemenea reprezentată prin extracția caolinului de la carierele din împrejurimi. Jijila este un important punct istoric pe harta județului şi de asemenea veche aşezare romanească în care se găsesc numeroase case cu arhitectură specifică.