Orasul Măcin, e situat pe malul drept al Dunarii Vechi, la altitudinea medie de 40 m, în partea de nord – vest a Dobrogei şi a judetului Tulcea. Se invecinează cu Jijila la nord- est şi Greci la sud est.

Acesta, în mod tradiţional a reprezentat un centru administrativ, economic. Comunitatea are în general români, dar şi turci, tatari, germani, rusi lipoveni care au convietuit în armonie de-a lungul timpului, fiind de asemenea centru de instruire şi formare profesionala, cu doua scoli generale, şcoli profesionale şi un liceu cu o traditie de aproape de jumătate de veac.

Măcinul a avut un rol important în timpul a numeroase conflicte militare de-a lungul timpului. O data cu cucerirea Dobrogei de catre Imperiul Otoman rosturile militare, economice, administrative ale Măcinului sunt puse în lumina ca sediu al unei garnizoane otomane, centru de colectare şi tranzit al produselor destinate aprovizionarii Constantinopolului. Pozitia geografico–strategica a asezarii documentata din sec.al XVI-lea ca oras este tot mai evident pusa în valoare . Si-a pastrat importanta militara şi economica şi dupa trecerea popoarelor migratoare şi ocuparea Dobrogei de otomani. Orasul este fortificat în numeroase randuri, de-a lungul timpului, inconjurat de santuri adânci şi valuri de pamânt, bastioane, depozite pentru munitie şi armament. Structura religioasă a populaţiei include : ortodocşi, romano catolici, greco catolici, reformati, unitarieni, crestini de rit vechi, penticostali, adventişti, evangelici, musulmani, atei.

Activitatea economică este orientata înspre domeniul agricol, cultivandu-se în special cereale, porumb, floarea soarelui şi vita de vie. Zona are indelungata traditie legată de exploatarea granitului, exploatarea şi prelucrarea lemnului, meşteşuguri traditionale (împletituri din papură, rachită), confecţii. In tabloul industrial al orasului se profilează în prezent industria usoară (confecţii) şi industria alimentară.